domestic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri.
2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești;
p. ext. intim, privat. – Din
fr. domestique, lat. domesticus.domestic (Dicționar de neologisme, 1986)DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (
Despre animale) Care trăiește lângă casa omului; de casă.
2. (
Despre ocupații, condiții de trai) De casă, familial. [Cf. fr.
domestique, lat.
domesticus].
domestic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)doméstic (doméstică), adj. –
1. (Despre animale) Care trăiește pe lîngă casă. –
2. Care este legat de casă.
Lat. domesticus (
sec. XIX). Este dublet
neol. de la
dume(t)nic, adj. dispărut (
sec. XVII), și de la
dumes(t)nic, adj. (domestic; blînd, liniștit;
Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei încrucișări cu
sl. domaštinŭ (Cihac, II, 105; Pușcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). –
Der. domestici, vb. (a îmblînzi), din
fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a îmblînzi);
dumes(t)nicie, s. f. (blîndețe);
nedumes(t)nicie, (încăpățînare; posomoreală).
domestic (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (despre animale) care trăiește pe lângă casa omului. 2. (despre ocupații, condiții de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. (< fr.
domestique, lat.
domesticus)
domestic (Dicționaru limbii românești, 1939)* doméstic, -ă adj. (lat.
domesticus, d.
domus, casă). De casă, casnic, de familie:
animale domestice (saŭ
de curte, de casă). Vechĭ
dumesnic.domestic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doméstic adj. m.,
pl. doméstici; f. doméstică, pl. domésticedomestic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)domestic a.
1. privitor la casă, la familie:
vieața domestică; 2. îmblânzit, care trăiește pe lângă casele oamenilor:
animale domestice.domestic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri.
2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești;
p. ext. intim, privat. — Din
fr. domestique, lat. domesticus.