domestici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV.
Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊
Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din
domestic.domestici (Dicționar de neologisme, 1986)DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr.
domestiquer].
domestici (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr.
domestiquer)
domestici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domesticí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. domesticésc, imperf. 3
sg. domesticeá; conj. prez. 3
să domesticeáscădomesticì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)domesticì v. a face domestic, a îmblânzi.
domestici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV.
Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊
Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. — Din
domestic.