disolut - explicat in DEX

disolut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. – Din fr. dissolu, lat. dissolutus.

disolut (Dicționar de neologisme, 1986)
DISOLÚT, -Ă adj. Decăzut, dezmățat, corupt. [< fr. dissolu].

disolut (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISOLÚT, -Ă adj. desfrânat, decăzut, corupt. (< fr. dissolu, lat. dissolutus)

disolut (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disolút, -ă adj. (lat. dis-solútus. V. disolv). Rar. Desfrînat, corupt.

disolut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disolút (livr.) adj. m., pl. disolúți; f. disolútă, pl. disolúte

disolut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISOLÚT, -Ă, disoluți, -te, adj. (Livr.) Corupt, decăzut. — Din fr. dissolu, lat. dissolutus.