disodie (Dicționar de neologisme, 1986)DISODÍE s.f. Miros urât, fetid, datorit unei secreții. [Gen.
-iei. / < fr.
dysodie, cf. gr.
dys – greu,
ozein – a mirosi].
disodie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISODÍE s. f. miros urât, fetid, datorat unei secreții. (< fr.
dysodie)
disodie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!disodíe (di-so-/dis-o-) s. f.,
art. disodía, g.-d. disodíi, art. disodíei