disolutiv - explicat in DEX

disolutiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Franțuzism) Care descompune, dezagregă sau degradează. – Din fr. dissolutif.

disolutiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISOLUTÍV, -Ă adj. care descompune, dezagregă sau degradează. (< fr. dissolutif)

disolutiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*disolutív adj. m., pl. disolutívi; f. disolutívă, pl. disolutíve

disolutiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISOLUTÍV, -Ă, disolutivi, -e, adj. (Livr.) Care descompune, dezagregă sau degradează. — Din fr. dissolutif.