disodil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISODÍL s. n. rocă sedimentară caustobiolită, șistoasă, din încarbonizarea nămolurilor sapropelice. (< germ.
Dysodil)
disodil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disodíl1 adj. m.,
pl. disodíli; f. disodílă, pl. disodíledisodil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disodíl2 s. n.,
pl. disodíle