disolubil (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disolúbil, -ă adj. (lat. dis-solubilis). Solubil, care se poate topi saŭ disolva: metal disolubil.
disolubil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disolubil a. 1. ce se poate dizolva; 2. Jur. ce se poate rupe sau anula: contract disolubil.