disociere - explicat in DEX

disociere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISOCIÉRE, disocieri, s. f. Acțiunea de a (se) disocia și rezultatul ei; disociație. [Pr.: -ci-e-] – V. disocia.

disociere (Dicționar de neologisme, 1986)
DISOCIÉRE s.f. Acțiunea de a disocia și rezultatul ei; disociație. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (Fiziol.) Rupere a unității și echilibrului dintre al doilea și primul sistem de semnalizare, pe de o parte, și primul sistem și activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [Pron. -ci-e-. / < disocia].

disociere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disociére (-ci-e-) s. f., g.-d. art. disociérii; pl. disociéri

disociere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISOCIÉRE, disocieri, s. f. Acțiunea de a (se) disocia și rezultatul ei; disociație. [Pr.: -ci-e-] — V. disocia.