disociativ - explicat in DEX

disociativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] – Disocia(t) + suf. -iv.

disociativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv].

disociativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISOCIATÍV, -Ă adj. care disociază. (< disocia + -/t/iv)

disociativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disociatív (-ci-a-) adj. m., pl. disociatívi; f. disociatívă, pl. disociatíve

disociativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISOCIATÍV, -Ă, disociativi, -e, adj. Care disociază. [Pr.: -ci-a-] — Disocia(t) + suf. -iv.