disociabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISOCIÁBIL, -Ă, disociabili, -e, adj. Care poate fi disociat. [
Pr.:
-ci-a-] – Din
fr. dissociable.disociabil (Dicționar de neologisme, 1986)DISOCIÁBIL, -Ă adj. Care se poate disocia. [Cf. fr.
dissociable].
disociabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISOCIÁBIL, -Ă adj. care poate fi disociat. (< fr.
dissociable)
disociabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disociábil (-ci-a-) adj. m.,
pl. disociábili; f. disociábilă, pl. disociábiledisociabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISOCIÁBIL, -Ă, disociabili, -e, adj. Care poate fi disociat. [
Pr.:
-ci-a-] — Din
fr. dissociable.