disjungere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISJÚNGERE, disjungeri, s. f. Acțiunea de
a disjunge. –
V. disjunge.disjungere (Dicționar de neologisme, 1986)DISJÚNGERE s.f. Acțiunea de a disjunge și rezultatul ei; disjuncție. [<
disjunge].
disjungere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disjúngere s. f.,
g.-d. art. disjúngerii; pl. disjúngeridisjungere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISJÚNGERE, disjungeri, s. f. Acțiunea de
a disjunge. —
V. disjunge.