dislexie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISLEXÍE, dislexii, s. f. (
Med.) Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc. – Din
fr. dyslexie.dislexie (Dicționar de neologisme, 1986)DISLEXÍE s.f. (
Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește. [< fr.
dyslexie, cf. gr.
dys – dificil,
lexis – cuvânt].
dislexie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISLEXÍE s. f. tulburare nervoasă constând în imposibilitatea de a citi corect un text. (< fr.
dyslexie)
dislexie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dislexíe s. f.,
art. dislexía, g.-d. dislexíi, art. dislexíei; pl. dislexíi, art. dislexíiledislexie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISLEXÍE, dislexii, s. f. (
Med.) Tulburare la citit manifestată prin modificarea cuvintelor, prin greșeli de lectură etc. — Din
fr. dyslexie.