dislalie - explicat in DEX

dislalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.

dislalie (Dicționar de neologisme, 1986)
DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi].

dislalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie)

dislalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dislalíe s. f., art. dislalía, g.-d. dislalíi, art. dislalíei

dislalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. — Din fr. dyslalie.