disjunctor - explicat in DEX

disjunctor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.

disjunctor (Dicționar de neologisme, 1986)
DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].

disjunctor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. (< fr. disjoncteur)

disjunctor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disjunctór (-junc-tor) s. n., pl. disjunctoáre

disjunctor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. — Din fr. disjoncteur.