discotecă - explicat in DEX

discotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor¹. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.

discotecă (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCOTÉCĂ s.f. Colecție de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ Încăpere în care se păstrează și se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap].

discotecă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCOTÉCĂ s. f. 1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque)

discotecă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci

discotecă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri¹ (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor¹. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. — Din fr. discothèque.