disciplinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCIPLINÁRE, disciplinări, s. f. Acțiunea de
a (se) disciplina. –
V. disciplina.disciplinare (Dicționar de neologisme, 1986)DISCIPLINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) disciplina. [<
disciplina].
disciplinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)disciplináre (-ci-pli-) s. f.,
g.-d. art. disciplinắrii; pl. disciplinắridisciplinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCIPLINÁRE, disciplinări, s. f. Acțiunea de
a (se) disciplina. —
V. disciplina.