disciplina - explicat in DEX

disciplina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.

disciplina (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].

disciplina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)

disciplina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discipliná (a ~) (-ci-pli-) vb., ind. prez. 3 disciplineáză

disciplina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. — Din fr. discipliner.

disciplinà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disciplinà v. a supune unei regule uniforme.