disciplinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. –
V. disciplina. Cf. fr. discipliné.disciplinat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)disciplinat a. supus disciplinei.
disciplinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinați, -te, adj. Care se supune din proprie inițiativă disciplinei și ordinii, care manifestă spirit de disciplină. —
V. disciplina. Cf. fr. discipliné.