disciplinar - explicat in DEX

disciplinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsă (sau sancțiune) disciplinară = sancțiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituția sau organizația în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. – Din fr. disciplinaire.

disciplinar (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCIPLINÁR, -Ă adj. Potrivit disciplinei, de disciplină. ◊ Pedeapsă disciplinară = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. [Cf. fr. disciplinaire, it. disciplinare].

disciplinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISCIPLINÁR, -Ă adj. (și adv.) potrivit disciplinei. ♦ pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. 2. referitor la o disciplină științifică. (< fr. disciplinaire)

disciplinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disciplinár, -ă adj. (d. disciplină; -inaire) Relativ la disciplină: pedeapsă disciplinară. Adv. În virtutea disciplineĭ.

disciplinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disciplinár (-ci-pli-) adj. m., pl. disciplinári; f. disciplináră, pl. disciplináre

disciplinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disciplinar a. privitor la disciplină: pedeapsă disciplinară.

disciplinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ◊ Pedeapsă (sau sancțiune) disciplinară = sancțiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituția sau organizația în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. — Din fr. disciplinaire.