disciplinabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCIPLINÁBIL, -Ă, disciplinabili, -e, adj. Care poate fi disciplinat. –
Disciplina +
suf. -bil.disciplinabil (Dicționar de neologisme, 1986)DISCIPLINÁBIL, -Ă adj. Care poate fi disciplinat; docil. [Cf. fr.
disciplinable].
disciplinabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCIPLINÁBIL, -Ă adj. care poate fi disciplinat; docil. (< fr.
disciplinable)
disciplinabil (Dicționaru limbii românești, 1939)* disciplinábil, -ă adj. (lat.
disciplinabilis). Care se poate disciplina.
disciplinabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)disciplinabil a. lesne de disciplinat.
disciplinabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCIPLINÁBIL, -Ă, disciplinabili, -e, adj. Care poate fi disciplinat. —
Disciplina +
suf. -bil.