dischinezie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCHINEZÍE, dischinezii, s. f. Greutate în mișcări a unei persoane sau la mișcarea unui organ. ◊
Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. – Din
fr. dyscinésie.dischinezie (Dicționar de neologisme, 1986)DISCHINEZÍE s.f. Alterare a mecanismelor de reglare a activității motorii a organelor contractile; paralizie incompletă. ◊
Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. [Gen.
-iei, scris și
diskinezie. / < fr.
dyskinésie, cf. gr.
dys – dificil,
kinesis – mișcare].
dischinezie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCHINEZÍE s. f. tulburare a mecanismelor de reglare a activității motorii viscerale. ♦ ~ biliară = încetinire a secreției biliare. (< germ.
Dyskinesie, fr.
dyscinésie)
dischinezie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dischinezíe s. f.,
art. dischinezía, g.-d. art. dischinezíei; pl. dischinezíi, art. dischinezíiledischinezie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCHINEZÍE, dischinezii, s. f. Proces patologic caracterizat prin alterarea mecanismului de reglare a activității motorii a organelor contractile. ◊
Dischinezie biliară = încetinire a secreției biliare. — Din
fr. dyscinésie.