cărămidă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CĂRĂMIDĂ (‹
ngr.)
s. f. Material de construcție artificial, avînd formă prismatică, obținut dintr-o pastă de argilă, nisip amestecate cu apă sau din alte materiale (beton, zgură de furnal etc.) prin presare, fasonare, uscare și, de regulă, ardere; este folosită, în general, la executarea zidăriilor. ♦
C. refractară =
c. confecționată dintr-un material cu temperatură de topire foarte înaltă, folosită la zidirea focarelor, a cuptoarelor metalurgice etc.; se produc
c.r. silicoase (
c. silică sau
c. dinas), silico-aluminoase, corindonice, cromitice, megneziene etc.