dinastic - explicat in DEX

dinastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DINÁSTIC, -Ă, dinastici, -ce, adj. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. ♦ (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. – Din fr. dynastique.

dinastic (Dicționar de neologisme, 1986)
DINÁSTIC, -Ă adj. 1. Referitor la dinastie, de dinastie. 2. Partizan al dinastiei. [Cf. fr. dynastique, it. dinastico, gr. dynastikos].

dinastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DINÁSTIC, -Ă adj. referitor la dinastie. (< fr. dynastique)

dinastic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dinástic, -ă adj. (vgr. dynástikos). Relativ la dinastie: chestiune dinastică. Subst. Partizan al dinastiiĭ.

dinastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dinástic adj. m., pl. dinástici; f. dinástică, pl. dinástice

dinastic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dinastic a. privitor la o dinastie. ║ m. partizan al dinastiei domnitoare.

dinastic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DINÁSTIC, -Ă, dinastici, -ce, adj. Privitor la dinastie, care aparține dinastiei. ♦ (Despre oameni, curente etc.) Partizan al dinastiei. — Din fr. dynastique.