dinapoia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINAPÓIA prep. Înapoia, în spatele (cuiva sau a ceva), în partea din urmă (a ceva sau a cuiva), după (cineva sau ceva); dindărătul. [
Pr.:
-po-ia] –
De4 +
înapoia.dinapoia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dinapóia (di-na-/din-a-) prep.dinapoia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DINAPÓIA prep. Înapoia, în spatele (cuiva sau a ceva), în partea din urmă (a ceva sau a cuiva), după (cineva sau ceva); dindărătul. [
Pr.:
-po-ia]
—
De4 +
înapoia.