diacronic - explicat in DEX

diacronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre o metodă de studiu, un punct de vedere etc.) Care privește, expune, tratează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronique.

diacronic (Dicționar de neologisme, 1986)
DIACRÓNIC, -Ă adj. (op. sincronic) În evoluție, evolutiv, istoric. [< fr. diachronique, cf. gr. dia – prin, peste, chronos – timp].

diacronic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIACRÓNIC, -Ă adj. evolutiv, istoric. (< fr. diachronique)

diacronic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diacrónic (di-a-cro-) adj. m., pl. diacrónici; f. diacrónică, pl. diacrónice

diacronic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIACRÓNIC, -Ă, diacronici, -ce, adj. (Despre metode de studiu, puncte de vedere etc.) Care privește, expune, interpretează fenomenele evolutiv, istoric. [Pr.: di-a-] — Din fr. diachronique.