diadă (Dicționar de neologisme, 1986)DIÁDĂ s.f. 1. (
Fil.) Principiul diversității și al neegalității în filozofia lui Pitagora, opus monadei.
2. (
Mat.) Grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiași operații.
3. (
Biol.) Formațiune alcătuită dintr-o pereche de celule, cu nuclei haploizi, rezultată în urma primei diviziuni meiotice. [Pron.
di-a-. / < fr.
dyade, cf. lat.
diades, gr.
dys – doi].