diaconic - explicat in DEX

diaconic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIACÓNIC, (rar) diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonĩnikŭ.

diaconic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diacónic, -ă adj. (vgr. diakonikós). Diaconesc, de diacon. S.n., pl. e. Veșmîntărie, locu unde se țin veșmintele la biserică.

diaconic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diacónic (rar) (di-a-) s. n., pl. diacónice

diaconic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diaconic n. locul în biserică unde se păstrează vestmintele diaconești.

diaconic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIACÓNIC, diaconice, s. n. Loc în altar unde se păstrează veșmintele liturgice. [Pr.: di-a-] — Din sl. dijakonĭnikŭ.