diacritic - explicat in DEX

diacritic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIACRÍTIC, diacritice, adj.n. (În sintagma) Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.

diacritic (Dicționar de neologisme, 1986)
DIACRÍTIC adj.n. Semn diacritic = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. [Pron. di-a-. / < fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge].

diacritic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIACRÍTIC adj. semn ~ = semn grafic care modifică valoarea fonetică a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos)

diacritic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diacritic, -ă adj. (vgr. diakritokós. V. critic). Distinctiv.

diacritic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!diacrític¹ (semn ~) (di-a-cri-) adj. m.; pl. f. diacrítice

diacritic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*diacrític² (di-a-cri-) s. n., pl. diacrítice

diacritic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIACRÍTIC, diacritice, adj. (În sintagma) Semn diacritic (și substantivat n.) = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] — Din fr. diacritique.