diaconie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIACONÍE s. f. Calitatea, funcția de diacon; timpul cât cineva exercită această funcție. [
Pr.:
di-a-] –
Diacon +
suf. -ie.diaconie (Dicționaru limbii românești, 1939)* diaconíe f. (d.
diacon). Funcțiunea saŭ gradu de diacon.
diaconie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diaconíe (di-a-) s. f.,
art. diaconía, g.-d. diaconíi, art. diaconíeidiaconie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diaconie f. funcțiunea diaconului.
diaconie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIACONÍE s. f. Calitatea, funcția de diacon; timpul cât cineva exercită această funcție. [
Pr.:
di-a-]
— Diacon +
suf. -ie.