diacronie - explicat in DEX

diacronie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIACRONÍE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] – Din fr. diachronie.

diacronie (Dicționar de neologisme, 1986)
DIACRONÍE s.f. Evoluție în timp, desfășurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie].

diacronie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIACRONÍE s. f. evoluție în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie)

diacronie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diacroníe (di-a-cro-) s. f., art. diacronía, g.-d. diacroníi, art. diacroníei

diacronie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIACRONÍE s. f. Evoluție, desfășurare istorică a unui fenomen; metodă care studiază evoluția în timp a unui fenomen. [Pr.: di-a-] — Din fr. diachronie.