destructibil - explicat in DEX

destructibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTRUCTÍBIL, -Ă, destructibili, -e, adj. Care poate fi distrus. – Din fr. destructible.

destructibil (Dicționar de neologisme, 1986)
DESTRUCTÍBIL, -Ă adj. Care poate fi distrus. [Var. distructibil, -ă adj. / cf. fr. destructible, it. distructibile].

destructibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care poate fi distrus. (< fr. destructible)

destructibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*destructíbil, -ă adj. (lat. destructibilis, fr. destructible). Care se poate distruge. – Și di- (it. distruttibile).

destructibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
destructíbil adj. m., pl. destructíbili; f. destructíbilă, pl. destructíbile

destructibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTRUCTÍBIL, -Ă, destructibili, -e, adj. Care poate fi distrus. — Din fr. destructible.