destructura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTRUCTURÁ, destructurez, vb. I.
Tranz. A desființa structura a ceva. –
Des1- +
structura.destructura (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESTRUCTURÁ vb. tr. a distruge structurile unui ansamblu. (< fr.
déstructurer)
destructura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*destructurá (a ~) (des-truc-/de-struc-) vb.,
ind. prez. 3
destructureázădestructura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESTRUCTURÁ, destructurez, vb. I.
Tranz. A desființa structura a ceva. —
Pref. de- + structura.