destroienit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESTROIENÍT, -Ă,destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. – V. destroieni.
destroienit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESTROIENÍT, -Ă,destroieniți, -te, adj. Deszăpezit. — V. destroieni.