destructor - explicat in DEX

destructor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESTRUCTÓR, -OÁRE, destructori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care distruge. – Din fr. destructeur.

destructor (Dicționar de neologisme, 1986)
DESTRUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Distrugător. [< fr. destructeur].

destructor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESTRUCTÓR, -OÁRE s. m. f. distrugător. (< fr. destructeur, lat. destructor)

destructor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*destructór, -óareadj. (lat. destructor). Care distruge: Scipione Emilianu fu destructoru Cartaginiĭ. – Și di- (it. distruttore).

destructor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
destructór (rar) adj. m., s. m., pl. destructóri; adj. f., s. f. sg. și pl. destructoáre

destructor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESTRUCTÓR, -OÁRE, destructori, -oare, s. m. și f., adj. (Rar) (Persoană) care distruge. — Din fr. destructeur.