destroienire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTROIENÍRE, destroieniri, s. f. Acțiunea de
a destroieni și rezultatul ei; deszăpezire. –
V. destroieni.destroienire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)destroieníre s. f.,
g.-d. art. destroienírii; pl. destroieníridestroienire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESTROIENÍRE, destroieniri, s. f. Acțiunea de
a destroieni și rezultatul ei; deszăpezire. —
V. destroieni.