destructiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.destructiv (Dicționar de neologisme, 1986)DESTRUCTÍV, -Ă adj. v.
distructiv.
destructiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*destructív, -ă adj. (lat.
destructivus). Care cauzează distrugere:
acțiunea destructivă a apelor la suprafața pămîntuluĭ. – Și
di- (it.
distruttivo).
destructiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESTRUCTÍV, -Ă adj. v. distructiv.