desperație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESPERÁȚIE,desperații, s. f. (Înv.) Desperare. – Din lat. desperatio.
desperație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !desperáție (înv.) (des-pe-, -ți-e/de-spe-) s. f., art. desperáția(-ți-a), g.-d. art. desperáției; pl. desperáții, art. desperáțiile(-ți-i-)
desperație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESPERÁȚIE,desperații, s. f. (Înv.) Desperare. — Din lat. desperatio.