desperant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPERÁNT, -Ă, desperanți, -te, adj. Care provoacă desperare; dezesperant. –
Despera +
suf. -ant.desperant (Dicționar de neologisme, 1986)DESPERÁNT, -Ă adj. Care duce la desperare, deznădăjduitor; dezesperant. [Cf. it.
disperante].
desperant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESPERÁNT, -Ă adj. care duce la desperare; dezesperant. (< it.
disperante)
desperant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPERÁNT, -Ă adj. v. disperant.