despecetluit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DESPECETLUÍT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.
despecetluit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) despecetluít (înv.) (-ce-tlu-) s. n.
despecetluit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DESPECETLUÍT s. n. (Înv.) Despecetluire. — V. despecetlui.