desperat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPERÁT, -Ă, desperați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Ajuns la desperare; deznădăjduit.
2. (Despre manifestări sau atitudini) Care exprimă, care dovedesc desperare.
3. Care provoacă desperare; care prezintă puține posibilități de scăpare; periculos, grav. [
Var.:
disperát, -ă adj.] –
V. despera.desperat (Dicționar de neologisme, 1986)DESPERÁT, -Ă adj. 1. Ajuns la desperare; deznădăjduit. ♦ (
Despre manifestări ale oamenilor) Care denotă desperare.
2. Care provoacă desperare; periculos, grav. [Var.
disperat, -ă adj. / cf. lat.
desperatus, it.
disperato, fr.
désespéré].
desperat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESPERÁT/DISPERÁT, -Ă adj. 1. ajuns la desperare; deznădăjduit. 2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare. ◊ care provoacă desperare; periculos, grav. (< despera)
desperat (Dicționaru limbii românești, 1939)*desperát, -ă adj. Care a perdut speranța:
familie desperată. Care nu maĭ dă speranță:
boală desperată. Fam. Furios, turbat:
a lucra ca un desperat. Adv. În mod desperat:
ĭ-am auzit strigînd desperat. – Și
disperat (it.
disperato).
desperat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desperat a.
1. care nu mai lasă speranță:
stare desperată; 2. făcut de un desperat:
rezoluțiune desperată; 3. fig. adânc mâhnit, contrariat.
desperat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPERÁT, -Ă adj. v. disperat.