despera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESPERÁ, despér, vb. I.
1. Intranz. A-și pierde orice speranță, a deznădăjdui.
2. Tranz. (Rar) A face pe cineva să-și piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [
Prez. ind. și:
desperez. –
Var.:
disperá vb. I] – Din
lat. desperare.despera (Dicționar de neologisme, 1986)DESPERÁ vb. I. intr. A-și pierde speranța, a deznădăjdui. [P.i.
despér și (rar)
-rez, var.
dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr.
désespérer].
despera (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESPERÁ/DISPERÁ vb. intr. a-și pierde speranța, a deznădăjdui. (< lat.
desperare, după fr.
désespérer)
desperà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)desperà 1. a pierde toată speranța:
a despera de succes; 2. a aduce la desperare:
a despera pe amicii săi; 3. a se lăsa în voia desperării.
despera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESPERÁ vb. I
v. dispera.