despecetluire - explicat in DEX

despecetluire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESPECETLUÍRE, despecetluiri, s. f. Acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit. – V. despecetlui.

despecetluire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
despecetluíre (înv.) (-ce-tlu-) s. f., g.-d. art. despecetluírii; pl. despecetluíri

despecetluire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESPECETLUÍRE, despecetluiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a despecetlui și rezultatul ei; despecetluit. — V. despecetlui.