desfidere - explicat in DEX

desfidere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESFÍDERE, desfideri, s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. – V. desfide.

desfidere (Dicționar de neologisme, 1986)
DESFÍDERE s.f. Faptul de a desfide; provocare, sfidare. [< desfide].

desfidere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*desfidére f. Sfidare, provocare.

desfidere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desfídere (rar) s. f., g.-d. art. desfíderii; pl. desfíderi

desfidere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESFÍDERE, desfideri, s. f. (Rar) Faptul de a desfide; provocare, sfidare. — V. desfide.