desfigurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESFIGURÁRE, desfigurări, s. f. Faptul de
a desfigura; urâțire, pocire, sluțire. –
V. desfigura.desfigurare (Dicționar de neologisme, 1986)DESFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) desfigura și rezultatul ei; sluțire. [<
desfigura].
desfigurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desfiguráre s. f.,
g.-d. art. desfigurắrii; pl. desfigurắridesfigurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESFIGURÁRE, desfigurări, s. f. Faptul de
a desfigura; urâțire, pocire, sluțire. –
V. desfigura.