desfigura - explicat in DEX

desfigura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESFIGURÁ, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. – După fr. défigurer.

desfigura (Dicționar de neologisme, 1986)
DESFIGURÁ vb. I. tr. A poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). [Cf. fr. défigurer].

desfigura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESFIGURÁ vb. tr. a poci, a urâți, a sluți (figura, fața cuiva). (după fr. défigurer)

desfigura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
desfigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 desfigureáză

desfigura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESFIGURÁ, desfigurez, vb. I. Tranz. A strica, a urâți fața, forma, înfățișarea firească a cuiva, urâțind-o; a poci, a sluți. — După fr. défigurer.

desfigurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
desfigurà v. 1. a strica figura, forma; 2. fig. a altera: a desfigura limba; 3. a se face urît.