deranja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERANJÁ, deranjéz, vb. I.
Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊
Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie.
2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦
Refl. (În formule de politețe sau
ir.) A se osteni. – Din
fr. déranger.deranja (Dicționar de neologisme, 1986)DERANJÁ vb. I. 1. tr. A răvăși, a pune în neorânduială, în dezordine, a învălmăși.
2. refl. (
Fam.) A-și strica stomacul; (
spec.) a avea diaree.
3. tr. A tulbura, a stingheri, a incomoda (pe cineva).
4. refl. A se osteni pentru cineva. [P.i. 3,6
-jează, ger.
-jind. / < fr.
déranger].
deranja (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)deranjá (deranjéz, deranját), vb. – A deranja, a importuna.
Fr. déranger. –
Der. deranj, s. n., deverbal, ca
dejun de la
déjeuner, denunț de la
dénoncer; deranjament, s. n.deranja (Marele dicționar de neologisme, 2000)DERANJÁ vb. I. tr. 1. a pune în neorânduială; a face dezordine. ♦ (fam.) a-și ~ stomacul = a face indigestie. 2. (fig.) a tulbura, a stingheri, a jena, a incomoda (pe cineva). II. tr., refl. a (se) deregla, a (se) defecta. III. refl. a se osteni pentru cineva. (< fr.
déranger)
deranja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deranjá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deranjeáză, 1
pl. deranjắm; conj. prez. 3
să deranjéze; ger. deranjấndderanjà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deranjà a.
1. a muta din loc;
2. a turbura mersul, funcționarea unei mașini;
3. fig. a întrerupe pe cineva în ocupațiunile sale.
deranja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERANJÁ, deranjez, vb. I.
Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. ◊
Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie.
2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. ♦
Refl. (În formule de politețe sau
ir.) A nu se obosi să facă ceva.
Nu vă deranjați. — Din
fr. déranger.