deranjare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERANJÁRE, deranjări, s. f. Acțiunea de
a (se) deranja și rezultatul ei. –
V. deranja.deranjare (Dicționar de neologisme, 1986)DERANJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deranja. [<
deranja].
deranjare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deranjáre s. f.,
g.-d. art. deranjắrii; pl. deranjắrideranjare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERANJÁRE, deranjări, s. f. Acțiunea de
a (se) deranja și rezultatul ei. —
V. deranja.