deranjament - explicat in DEX

deranjament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în bunul mers al unei mașini, al unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. – Din fr. dérangement.

deranjament (Dicționar de neologisme, 1986)
DERANJAMÉNT s.n. 1. Perturbare, defect la o mașină, la o instalație etc.; defectare. 2. (Fam.) Indigestie; (spec.) diaree. [Pl. -te. / cf. fr. dérangement].

deranjament (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DERANJAMÉNT s. n. 1. perturbare, defect la o mașină, într-un sistem tehnic etc.; defectare. 2. (fam.) indigestie, diaree. (< fr. dérangement)

deranjament (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deranjamént n., pl. e (fr. dérangement. V. aranjament). Acțiunea de a deranja, deranjare, răscolire. Starea lucruluĭ deranjat. Fig. Dezordine, turburare: deranjament de sănătate, de afacerĭ. – Pop. deránj, n., pl. urĭ. Fr. nu există această formă scurtă (Cp. cu ramburs).

deranjament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deranjamént s. n., pl. deranjaménte

deranjament (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine.

deranjament (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DERANJAMÉNT, deranjamente, s. n. 1. Perturbare în funcționarea normală a unei mașini, a unei instalații etc.; defectare. 2. Indigestie; diaree. — Din fr. dérangement.