deranj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială.
2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. – Din
deranja (derivat regresiv).
deranj (Dicționar de neologisme, 1986)DERÁNJ s.n. 1. Dezordine, neorânduială.
2. (
Fig.) Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, incomodare. [<
deranja].
deranj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DERÁNJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja)
deranj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deránj s. n.,
pl. deránjurideranj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERÁNJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorânduială.
2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva), stânjenire, incomodare. — Din
deranja (derivat regresiv).