deraiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de
a deraia și rezultatul ei. [
Pr.:
-ra-ie-] –
V. deraia.deraiere (Dicționar de neologisme, 1986)DERAIÉRE s.f. Acțiunea de a deraia. [Pron.
-ra-ie-. / <
deraia].
deraiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deraiére s. f.,
g.-d. art. deraiérii; pl. deraiérideraiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de
a deraia și rezultatul ei. [
Pr.: -
ra-ie-] —
V. deraia.